Neantul
Cine se bucurã în vreun fel de viaţã, poate sã fie şi recunoscãtor celor care au ocazionat—o. Nu ştiu dacã bucurarea de viaţã se învaţã; dacã e vreun instinct, atunci eu nu—l am. Cred cã le datoreazã recunoştinţã pãrinţilor pentru ‘darul vieţii’ numai cei care sunt şi bucuroşi în vreun fel de aceastã viaţã, altfel tocmai acest dar poate sã fie motivul resentimentului şi al ranchiunei; gând budist şi schopenhauerian.
La naturile mai vitale—mai sangvine, mai colerice—e altfel. Cãci pe ruinele existenţei, ei indicã numai raţiuni pentru a te bucura de viaţã. H. Chadwick vorbeşte despre cele patru mângâieri ale lui Boethius—muzicã, logicã, teologie, filozofie. Schopenhauer enumera câteva mângâieri—mistica (înţeleasã în sens larg: de ex., scripturile hinduse), sexualitatea, muzica şi arta—tot ceea ce ocazioneazã cunoaşterea numenalã; Cioran scrie despre sexualitate şi citit (‘bibliotecile şi bordelurile’). La Montherlant existã mai întâi gândurile care susţin, care dau curaj; deasemeni, anticii, stoicii, sexualitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu