duminică, 9 august 2015





Sâmbătă seara, ‘The Stacked Deck’, ‘The House Always Wins’, ‘The Squeeze’, episoade din ’53, ’55, ’56, cu Dick Powell; cu dispoziţia cuvenită, luat drept ceea ce e, serialul înseamnă divertisment, unele scenarii sunt mai reuşite, iar altele, mai banale.
Fiecare scenariu povesteşte o întâmplare referitoare la o sală de jocuri de noroc (un şantajist vrea să folosească jocul pentru a primi o sumă extorcată, nişte gangsteri plănuiesc să jefuiască localul, iar o fostă iubită a patronului le divulgă intenţia, fiul unui procuror pierde la joc sume mari, iar un gangster pune mâna pe cecul emis, pentru a-l şantaja pe tatăl nechibzuitului tânăr …). Protagonistul e Dante, proprietarul sălii, ale cărui resurse, în lupta cu interlopii, sunt inteligenţa şi nişte angajaţi de nădejde (un bogătaş scăpătat, un fost spărgător de seifuri …). Când scenaristul e cineva ca Edwards (autorul unui episod mai timpuriu), evenimentele sunt amuzante; altminteri, serialul livrează o imagine, aceea a protagonistului, pe care ni se cere să îl credem iscusit, etc.. Powell juca ceea ce primea. Cu vremea, severitatea ameninţărilor la care recurg gangsterii devine tot mai implauzibilă. În general, atuul gangsterilor care vin în localul lui Dante e arma, cu care îl ameninţă. Însuşirile patronului sunt lealitatea, generozitatea, altruismul.
Angajaţii lui Dick Powell sunt Toomey şi Mowbray. Fiecare episod are câţiva tropi: o femeie irezistibilă, dialogurile hazlii cu angajaţii de nădejde, recursul la poliţie, care îl şi ajută, dar îl şi penalizează pe Dante, ameninţarea cu arma. Tipurile feminine sunt o starletă şantajată cu o fotografie compromiţătoare (făcută în vremuri de indigenţă), o aventurieră iubită cândva de Dante, şi ajunsă membră a unei bande de gangsteri, fiica unui procuror (şi soră a unui jucător descreierat). În episoadele mai noi, femeile sunt tipuri mai rurale, mai neaoşe.
‘The Stacked Deck’ e o poveste de şantaj, Dante, patronul unui local de jocuri de noroc, are altruismul de a salva viaţa unui angajat şi liniştea unei vedete şantajabile.
‘The House Always Wins’, cu Jean Willes, Tristram Coffin, Alex Frazer (scoţianul), are o intrigă vioaie; e tot un scenariu simplu, nu prea inventiv.
Un episod mai timpuriu, ‘The Squeeze’, scris de Edwards şi regizat de Aldrich, e şi cel mai izbutit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu