duminică, 16 august 2015




Citesc despre Musil: Farbkreisel-ul, Stumpf, Meinong, soţia evreică şi convertirea ambilor la protestantism, culegerea publicată la 44 de ani (când deja publicase un roman, o primă culegere şi o piesă).

King a scris absurdităţi despre TV, şi în general lucruri de un simplism şi un convenţionalism, de un mimetism demoralizante, luând de bune poncifele despre ‘critica socială’, ‘filmele nereuşite’, TV. A publicat aceste aiureli crezându-se lucid, avangardist, sunt banalităţi, lucruri lipsite de orice subtilitate.

Vin. seara mai aveam 14 ţigări de dum..

Dna. Şora, despre autohtonismul lui Noica, în anii ’80. ‘Amantlâcurile’ (Pleşu, Manolescu, Rădulescu cel amintit cu evlavie de muzicologul evreu …). Nomenclatura culturală. Disensiunile acestea erau interne, lupte între clici, opuneau orientări divergente intrapartinice. Bătrânii erau corectaţi, mustraţi, dar nu epuraţi.

‘Artă şi imagine’ (patru eseuri), ’39 & prefaţa ‘Operelor italiene’ & eseul despre realism, în ’74 & monografii (călătoriile, genul liric, ‘Ianus’, Eminescu, barocul, romantismul, ‘Apollo’, perspectiva, Dante, Bruno) şi culegeri (’36, ’39, ’43, ’67, ’73, ’74, ’77, ’82, ’83, ’86, ’89, ’90, ‘94).

Plauzibilul unor idei depinde de context, de vreme; impresia pe care au produs-o bătrânii autohtonişti în anii ’80, semitonul artificial.

Ironia (boala soţiei, cititul, numărul de pisici, ruloul manuscris). Are exclusivismele militantismului estetic. Are uşurinţa, din obişnuinţă, a dispreţului. Boala soţiei, cititul ca şarade, cifruri.

Tipul de existenţă al criticii, dinamica acesteia, în raport cu tipul de existenţă al literaturii. Critica reflectă viaţa minţii, nu funcţionarea vreunui algoritm.

Înrudirea răutăţii cu demenţa, fiindcă deteriorarea mintală accentuează răutatea, ranchiuna. Demenţa înrăieşte. Ea oferă caricaturi şi justificări, raţionalitatea falsă a nepăsării, etc.. Cultivarea răutăţii corupe mintea, distruge inteligenţa. Eficienţa răutăţii e paradoxală, deoarece e condiţionată de ruperea de realitate. E o minte sub obrocul ranchiunei, aservită încrâncenării, întărâtării. Răutatea poate fi sinceră, dar nu e cinstită.

Cei a căror artă e o formă de spiritualitate; semnificaţia artei nu e gratuitatea, ca în simplismele teoreticienilor.

Amestecul de mărginire, prostie/submediocritate, nepăsare, ipocrizie şi răutate.

Simianul, excedat de avansurile tinerelor. Erotismul legendar al pocitaniei.

Dezinteresul ‘sublim’, nepăsarea, neglijenţa, cârpăceala, haosul date ca virtuţi.

O formă de a se bucura de viaţă.

Sb., 138 & mii, şi [ţigări & nectar, budincă, ].
Vin., 42 & 35 & 20 & 270 & & , şi trei bonuri [mâncare, cafele & pastile & roşii & bilete & prânz & ţigări, dim.].
Joi, 85 & 30 & [cină & cafele & ţigări].
Dum., 100 & 51 & 150 mii, şi un bon [ziarul & cremwurşti, cafele, cola & ţigări].
[Din leafă, vin., 367 mii; azi, 301 mii, sb.: .]

Există oameni cărora e nevoie să le fie reamintit relativul; există oameni cărora e nevoie să fie reamintit absolutul.
Dacă unora trebuie să le aminteşti că există ceva absolut, altora trebuie să le dezvălui că nu tot ceea ce există e absolut, e ideal.

Oamenii sunt interesaţi să speculeze lipsa de limpezime a situaţiilor, le convine clarobscurul moral, şi iau parte la neconcludenţa generală a existenţei. E o complicitate vinovată cu turbiditatea situaţiilor, cu acele jumătăţi de măsură, cu nerostitul, cu implicitul, cu ‘de la sine înţelesul’ speculabil, ‘interpretabil’. (Se poate să fii ca ei toţi, dar se poate şi să nu fii, şi nu prin decizie, dar congenital.)

Pentru unii, simţul terestru trebuie corectat prin ideal, prin absolut; pentru alţii, totul trebuie relativizat, şubrezit. Sunt nevoi distincte.

Tipurile de cinema corespund modalităţii epice, nu subiectului, care poate fi narat în modalităţi diferite (ca dramă, acţiune, etc.).

Manolescu nu e un critic mare, mai mult decât e Liiceanu un filozof mare, sau Pleşu un eseist mare, sau Bălăiţă un romancier mare ….
Într-un interviu, se vede că Manolescu simte nevoia să îl amintească pe … Ţoiu, nu pe Ţopa; literatura pe care o înţelege aceasta e: Bălăiţă, Ţoiu şi … optzeciştii (referitor la care îi pare plauzibilă estimarea existenţei unui detaşament de autori realizaţi). Motorul lui Manolescu e tupeul.
Chiar despre ‘Groapa’, meritul ei îi apare ca fiind absenţa elementelor conjuncturale, a proletcultismului.

Consensul criticii are o semnificaţie statistică, şi una obiectivă prin aceea că mărturiseşte nivelul sensibilităţii literare obişnuite. Ceea ce simt oamenii obişnuiţi nu e ‘adevărat’ în sensul în care măsurătorile ştiinţei sunt adevărate. Nu există vreun etalon, standardul, idealul percepţiei (iar dacă se încearcă determinarea acestuia prin consens, se ignoră natura vieţii psihice individuale); de altfel, atât impreciziile cât şi antinomiile sunt imediat evidente. Cineva nega chiar dreptul criticii de a fi expresia unei sensibilităţi artistice ‘nereprezentative’ (asta, ignorând faptul că, dacă obiectul preocupării e acelaşi, valenţele sunt întotdeauna diferite …). Cu alte cuvinte, critica literară ar trebui să ajute publicul majoritar, lăsându-l, totodată, la nivelul său, nedepăşind ceea ce corespunde plauzibilului obştesc. Pe de altă parte, criticii vorbesc despre casta lor ca şi cum provenienţa acesteia ar fi una ideală. Ca şi cum cariera criticului ar fi girată de merite şi însuşiri neunivoce, standardizabile. Ca şi cum idealul ar fi real, iar motivaţiile, dispoziţia, etc., ale criticilor reali, ideale. Se ignoră mereu ‘al treilea termen’, grupele de sensibilităţi, existenţa de tipuri estetice distincte, coexistente. (Din câţi îl citează pe B., câţi simt, în mod cinstit, întocmai ca el, despre fiecare din operele pe care le-a prezentat?) Într-o activitate al cărei mobil e dominarea, consensul e o armă utilă, o unealtă: invocat când serveşte, desconsiderat când contravine ideilor proprii. De ex., Manolescu declară că el contrazice canonul literar consacrat, admis, dar recurge întotdeauna la tertipul denunţat de Ciocârlie: înfăţişarea idiosincraziilor individuale drept ‘percepţii universale’, indiscutabile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu