duminică, 23 august 2015


Vizionarismul mistic nu e un fenomen ‘specific ortodox’, dar dezvăluirile apocaliptice, alarmismul, învrăjbirea, calomnia sunt; pentru că schismaticii denunţă caracterul ‘senzual’ al misticii apusene, dar nu îl observă pe acela delirant al profetismului răsăritean, succesul şamanilor, al prezicătorilor, al şicanatorilor de profesie, aşa că ortodoxia trăieşte din negarea valorilor altora, din lupta cu ‘oameni de paie’, din polemismul înveninat, din duplicitatea cea mai sfruntată (biblistica şovăitoare, de compromis, a instituţiilor de învăţământ religios, şi aceea fantezistă a mediilor monastice, neruşinarea refuzului de a învăţa şi de a-şi asuma defectele, perfidia, viclenia, deprinderea misionarismului ca insultă-mersul la ‘ceilalţi’ pentru a îi insulta …), e ceea ce face ca ortodoxia să semene tot mai mult cu unele denominaţii protestante, adventismul nutrit de ură împotriva catolicismului şi de profeţii absurde, o derivă ortodoxă care selectează ce e mai întârziat şi mai potrivnic progresului. Există o treaptă de primitivism care e foarte specifică ortodoxiei. Există, corelată cu aceasta, o apatie intelectuală, foarte triumfalistă, idolatrizarea Bisericii, închinarea la cutume, etc..
Catolicii care participă la turnirurile banale nu ştiu să răspundă cu Foucauld, etc., îşi ignoră credinţa şi sfinţii, se prefac a nu înţelege tendenţiozitatea polemicilor. Cine îşi discută credinţa pe un forum, sau se erijează în exponentul Bisericii, e o lichea. Exhibarea sexualităţii proprii e mai puţin obscenă decât aceea a credinţei. Controversele acestea sunt dominate de incompetenţă şi ipocrizie; lipseşte alfabetul moralei. Credinţele nu pot să fie subiect de şuetă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu