Într-un mediu familial ostil, alienant, am supravieţuit prin lectură; prin frumuseţe (pictură, cinema, muzică), emoţionalitate şi sentimente, în general, prin formele frumuseţii, prin experienţe de natură să ajute.
Familia a fost avanpostul răului, vârful de lance al agresivităţii idioate, al sordidului şi absurdului, al haosului. Mi-a trebuit mult timp pentru a înţelege anomalia aceasta. Pentru a o înţelege în termeni nu generici, ci precişi; obstacolele înţelegerii erau ele însele de natură emoţională, afectivă, haosul reflectat afectiv, care descumpăneşte mintea, şi a cărui menţionare e proscrisă de ipocrizia curentă, şi de ipocrizia agresorilor. Nu îţi juca existenţa la ruleta cu jetoanele ideilor de-a gata.