duminică, 2 august 2015





Simionescu are un anume apofatism, care opune fantezia, logicii [1], dar aportul psihologiei moderne a fost de a întemeia raţional, în natură, în natura individuală, ‘jocul liber al fanteziei’, găsind resorturi, principii, legităţi, subliniind nearbitrarul, determinismul subconştient, caracterul necesar al satisfacţiei date de fantezia superioară. Spontaneitatea absolută, neîngrădită, e una resimţită, nu reală; fantezia încântă deoarece răspunde unor cerinţe morale determinate. Tot de aceea, ea încântă într-o anume formă, iar informul, sau o formă resimţită ca stângace, artificială, neglijentă, etc., dezamăgesc.
Simionescu părea să gândească avangardismul în termenii aceştia, ai fanteziei translogice, şi chiar ai opoziţiei dintre logică şi poezie, fantezia reprezentând descătuşarea; dar se poate înainta în direcţia logicii subconştiente.


NOTE:

[1] Decesul lui Marin Preda a fost marcat editorial de apariţia unei culegeri de eseuri şi evocări; oricare dintre cei care au contribuit la culegere menţionează idei şi repere literare care le sunt semnificative (Titel şi Creangă, Raicu şi autorii ruşi, Simionescu şi avangardismul, M.-L. Cristescu şi romanele psihologice interbelice, etc.).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu