Perspectivismul post—nietzschean (Simmel, Jaspers, Ortega), cu surprinderea coordonatelor şi circumstanţele actului de conştientizare, are, neîndoielnic, de—a face cu criticismul, şi, ca pluralism, a pregătit întrucâtva şantierul deconstrucţiei.
Prin Simmel şi Weber, perspectivismul de inspiraţie criticistă trece în sociologia cunoaşterii, tipologii şi, neîndoielnic, în teoria conştiinţei de clasă a lui Lukács.
Inspiraţia acesteia se înscrie într—o tendinţă istorică mai generală, a epocii.
Nae I. a schiţat şi el o tipologie a filozofiilor.