Retrospecţia în critică înseamnă să urmezi reflecţia asupra unei scrieri, conturarea treptată a semnificaţiei, de fapt, lucrarea de reconfigurare a înţelegerii, a originalităţii întâlnite.
(Efectul acestei originalităţi neaşteptate duce la reconfigurarea înţelegerii generale.)
Isteţimea critică a contrariul priceperii.
Nepricepuţii pot fi isteţi.
Există o dialectică spontană între înţelegerea unei opere ca atare, luată în sine, şi înţelegerea globală a realului, modificată prin originalitatea primeia, cum o arată Butor. Divertismentul literar obişnuit nu modifică Umweltul, nu generează o înţelegere retrospectivă, treptată. Poate fi recitit, dar numai pentru o nouă plăcere, nu pentru o nouă înţelegere; e ceea ce spunea şi Chartier.