‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
marți, 25 martie 2014
Polinomul creaţiei e ambiţia, inspiraţia, strădania, cizelarea, reunirea acestora într—un gest creator (gândindu—mă la Bălăiţă); niciunul din termeni nu poate fi subestimat, n—o poate lua înainte. Secretul creaţiei e fuziunea lor, contopirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu