Mi—am amintit zilele acestea cât de mult îi plăceau bunicii mele ‘Maciste’ al lui Pituţ, ‘Strogoff’ al lui Verne, ‘Otranto’ al lui Wakpole, Cehov, Féval, Conrad, un studiu despre vikingi, Gandon, May, o comedie cu Gable, în vreme ce mintea ei, treptat, se stingea.
Îmi amintesc şi că era o vreme când îmi plăcea să citesc cu voce tare (Kafka, Buzzati, d’Ors, Hoffmann, Borges, Kipling, Soljeniţîn), şi să povestesc policieruri (Cheyney), îmi plăcea să le rezum, altora, romane citite.
A—ţi respecta lecturile înseamnă să—ţi respecţi casa, viaţa. Începusem să le citesc altora parabole (Kafka, Buzzati).
Îmi amintesc când îi citeam pe Baudrillard, Piaget, Follain, viaţa lui Gusti, şi discutam despre crima lui Althusser (pornind de la calamburul lui Piţu). Îmi amintesc cât îmi plăceau Piaget şi Follain, şi cum îl citeam, râzând, pe Piţu. Şi cum vorbeam despre autorii din manualele de spaniolă, şi când mă declaram voltairian şi, apoi, luteran.
Dar o parte erau rătăciri, şi strălucirea momentului e neconvingătoare, minată, surpată.
Dibuiam dadaismul, neînţelegând, la 14, la 15, la 22 de ani, prin bluzele străvezii ale huşencelor mândre de sânii lor (copile, tinere, adulte, chiar aşa), cărora se întâmpla să le recomand pornografia lui Miller. Pe colţ, lângă hotelul vechi, locuise leninistul Dibu.
Bibliofilie timpurie, pâine, Missă, dimineaţă, înserare.
Romane, genuri, scheciul, nurlia, ipoteze, factori, straturi, indicia, revers, poezia, foamea, fuziunea.