Prizonieratul abstracţiei; a da o idee plastică, o imagine a deosebirii, ceva însufleţit, deoarece nu e deajuns să disjungi, ci trebuie să completezi arătând, de ex., laturi ale neasemănării, unghiuri din care deosebirea e evidentă.
Abstractizarea e o stihie, adică poate ajunge o funcţie dominatoare. Omul i se predă, fără a observa servitutea.