Monoteismul înseamnă că temeiul existenţei e unitar. Pentru raţiune, acesta apare drept 'cuprinzător'. (Jaspers arată că unitatea aceasta e nedemonstrabilă, şi neevidentă raţional, un postulat.)
Spaimelor fără nume li se dă, ca o consecinţă a psihologizării, a 'transpunerii' afective, chip dumnezeiesc, apar ca interlocutor imaginar. Acestea sunt resorturile mentale ale religiei prietenului imaginar.
Calea sentimentalizării necugetate e calea ecourilor subconştientului, a îngrădirii prin aceste ecouri, a artificializării.
E ceea ce viza şi Claudel când denunţa religia interiorizării (catolicismul post—tridentin).