Carpentier a pledat pro domo, împotriva fezabilităţii realismului cumpătat european, a peisagisticii europene temperate (ochiul european), a realismului temperat, în contextul Americii latine; asta justifică opţiunea lui, recursul la fabulous, dar nu face decât să mute acolo o controversă implicită europeană (romantismul german, şi nu numai, întrebuinţase o sensibilitate a nemăsuratului, a incomensurabilului, ne amintim de Bolintineanu, de alţii, s—a putut recurge şi pentru contextul european la soluţii ca ale lui Carpentier, peisajul francez ori de la Weimar nu defineşte Europa, romanticii o imaginau utilizând efecte ca ale lui Carpentier). Aşa că, din unghiul geografiei, nu ajunge la niciun specific absolut.