Ceea ce dă sens erudiţiei şi o însufleţeşte e sapienţialitatea şi năzuinţa de limpezime.
Unul din Scaligeri are dreptate să creadă că limpezimea începe cu cunoaşterea gramaticii.
Există două feluri de erudiţi: cei avizi de fapte, de haosul tumultuos, şi cei care se întemeiază pe gramatică.
Gramatica devine simbolul, comunicat în poezie. Atenţia la text, la detaliile lui, sentimentul de a discuta un text, savurarea textuală, cuprinsul semantic şi afectiv al imanenţei, nu reprezentări ulterioare.


(Se scrie despre ceea ce cunoşti, nu din vagul amintirilor.)