‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
luni, 17 martie 2014
Rezultatul meditării (ani) a câtorva dintre axiomele critice ale lui Gracq (binoamele romaneşti, scopul criticii, digresiunile) a fost infirmarea lor; sau, măcar, modoficarea completă a accepţiei pe care le—o dădeam. Am pornit de la o altă axiomă critică, aceea a lui Tournier, şi am infirmat—o.
Critica trebuie să fie dedicată modului cum îşi fac loc operele în suflet, nu ghicirii unei unanimităţi ipotetice, barometrului modei.
Critica nu trebuie să suprime nădejdea de bucurie cu care cititorul se adresează unei cărţi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu