O dimineaţă de duminică cu De Quincey

Azi m—au frapat câteva trăsături supărătoare ale eseisticii lui De Quincey: verbozitatea pedantă, sonoră şi bufonă, pompoasă, prolixitatea bombastică, farsa filologică ('heu taceo'), deşi recunosc gustul divagaţiilor picante, apoi răutatea batjocoritoare de cobold, satanismul câtorva blasfemii, derobarea sarcastică, elocvenţa ludică, în care accedia se asociază răutăţii şi absurdităţii vrute, deliberate, falsitatea creştinismului ('sistemul moral'), nihilismul deriziunii.
Adesea, afectarea indignării sau a vehemenţei sugerează contrariul (de ex., persiflarea lui J. C. Scaliger).
Virtuozitatea formei e indiscutabilă.
În privinţa miracolelor, De Quincey reia linia lui Hume. Liberalismul e legatarul criticii iluministe a religiei.
Lui De Quincey îi plăcea să citească romane ca ale lui Tieck (nu ca al lui Walpole!). Chiar umorul lui răutăcios de cobold provine din lumea aceasta a romantismului teuton. Condescendenţa sa faţă de poezia lui Novalis e neavenită. Literat gotic el însuşi, romancier gotic, se interesa de ironia romantică, nu de aceea iluministă.
Ca şi Coleridge şi Carlyle, era avid de cultură germană.
Prin temperament, romantismul devine, la el, decadentism.
Ca şi critic, adnota fragmente, anecdote, glosa, nu avea calibrul lui Coleridge, Tieck sau Schlegel.
A scris puţine opere cu anvergură: mărturisirile de opioman, studiul despre Cezari, studiul de economie politică, un roman, câteva eseuri; în rest, sunt adnotări şi divertismente. Există la De Quincey frustrarea amară a eruditului care n—a ajuns să facă operă de erudit, ci s—a mărginit să încerce discreditarea (umoristică, ludică) a beţivului Scaliger [1].
A încercat să—şi ateste erudiţia prin şicane. Nu a creat edificii.
Borges îi e superior: a fost poet, eseist, povestitor.

Unii, ca Ep. Sigrist, par să regăsească în el ceva din Browne; dar formei îi e dată o semnificaţie opusă.


NOTE:

[1] J. C. Scaliger († 1558), italian, paj al Împ. Maximilian, militar, medic de la 41 de ani, anti—copernician; J. J. Scaliger († 1609), olandez, protestant. Pentru fiu, avem biografia lui Bernays, filologul evreu. Pattison intenţionase să scrie una.