Nici predilectia filozofica pentru idealismul german (caracteristica si lui Coleridge, De Quincey, etc.) nu poate sa justifice neghiobia, grosimea mintii, sovaiala, stangacia, nepriceperea, lipsa de iscusinta; nedibacia nu e scuzabila prin frecventarea idealismului nemtilor.
(Merita amintit ca, daca Schelling nu era destul de bun pentru Noica—el nu exista nici pentru majoritatea rationalistilor—sau chiar a filozofiilor principale—ale sc. XX, el era indeajuns de bun pentru un intelectual de carura lui Schelling, atat de bun incat sa merite transcris, sau ‘plagiat’.)
Postromanticii nu i—au mai placut pe idealistii nemti (de la Fichte la Feuerbach)—cu exceptia atipicului Schopenhauer.