Channing, predicatorul unitarian, are câteva rânduri de—a dreptul caustice despre crezuri (‘Nu pot privi crezurile umane decât cu sentimente …’)—observaţia lui e corectă logic, dar concluziile sentimentale sunt neavenite—căci subliniază numai diferenţa generală existentă între ceva, şi discursul despre ceva. Oricine preferă soţia, discursului despre soţie—muzica, dizertaţiei despre aceasta—prânzul, cărţii de bucate, sau tratatului de gastronomie.
Întrebarea nu e dacă formulările dogmatice, aşa de antipatice lui W. Ellery Channing, sunt la fel de îmbietoare ca rândurile Evangheliei—ci dacă sunt utile, şi cui, şi în ce măsură.
Există o diferenţă estetică între crezuri şi Noul Testament; întrebarea e dacă această deosebire înseamnă şi contrast! Ceea ce putem concluziona e că formulările dogmatice sintetizate de creştinătate în crezuri îi erau inutile teologului unitarian Channing—însă asta spune mai multe despre el şi mintea sa—decât despre ele.