Citesc, in biografia lui Byron [1], despre lecturile lui timpurii (pag. 44), precocitatea erotica (1796, scotiana blonda; verisoara Mary, bruneta), verisoara Margaret (1801, cand Byron avea treisprezece ani)—citind despre aceste verisoare, luate la rand, imi amintesc de memoriile victorianului libertin; cu toate ca exista aluzia nelamurita, mentionata intr—o nota, se poate ca si la copilul Byron cele doua aspect—erotismul trupesc, direct, si acela eterat, sentimental, sa fi fost disjunse, clivate, asa cum se intampla la acea varsta—oricum, aluzia pare sa fie la o precocitate fizica, nu numai sentimentala—dar disjunsa, probabil, de a doua.
Rezumate de Maurois, lecturile copilului Byron—poate un pic posomorate—cuprindeau Biblia, Tott, scrisorile Lady—ei Montagu—dar si ‘Halimaua’ si, mai ales, ‘Zeluco’—fapt e ca el nu le gasise astringente. Ocazional, le repovestea colegilor de scoala ‘Halimaua’.
Citea mult, fara a fi sarguincios.
Era descendentul Stuartilor. La scoala, ii spuneau ‘batranul baron englez’ (trop romanesc).

NOTE:
[1] André Maurois, ‘’Un Don Juan. Viaţa lui Byron’, ed. Lider, 2005.