Zi aurie de toamnã, în care am sãrutat pragul fiinţei, necuprinsul bun …--rãcoroasã luminã de septembrie, înmiresmatã. Viaţa mea eu o înţeleg ca pe o trecere de la inautenticitate—fiinţialã, psihicã, existenţialã—la autenticitate—‘cã pierdut era, şi s—a gãsit’. Dar vorbesc despre o condiţie personalã, nu teoretizez condiţia umanã generalã. Mã refer la factori alienanţi precişi, la pârghii şi remedii, etc..
Existã ceva bun în viaţã, existã autenticul.

A îi cere filozofiei ceea ce nu poate da, ceea ce numai poezia poate sã dea ….