Pentru mine sacralitatea e o dimensiune a interumanului, defineşte sau caracterizeazã interumanul semnificativ, e o treaptã a acestuia, fãrã legãturã cu polaritatea, compartimentarea şi covârşitorul din descrierile fãcute de religiologi, cu totul altceva decât noţiunea religiologilor; e intuiţia genialã a creştinismului faptul cã a asociat darurile Sf. Spirit cu momente mundane—legiferând, astfel, cã înţelepciunea, cumpãtul, etc., sunt mistice, atunci când sunt autentice—aceasta ar putea fi mistica mundanului—sau, mãcar, începutul ei.
Experienţa sacrului nu e descoperirea, revelaţia unei alte dimensiuni fizice, ci a semnificaţiei în mundan, a Cosmosului nevãzut, simţit.
Comuniunea umanã, când existã, e sacrã. Nu cunosc decât sublimul interumanului—cuplul, momentul caritãţii, etc..