Corozivitatea lui Robbe-Grillet

Aceste coşmaruri, ‘comentariile unui scriitor celebru la imaginile unei reviste de plãceri sado—pedofile’, sunt descrise pe un ton afectuos, luminos, detaşat însã sentimental—afectat, de sentimentalitatea convenitã, rãstãlmãcitã sardonic pentru a îi sublinia ipocrizia, a sc. XVIII; aşadar, titlul romanului nu e numai ironic, ci se referã la o trãsãturã realã a stilului (iar rãstãlmãcirea sardonicã a sentimentalitãţii afectate exista, bineînţeles, încã la pornografii sc. XVIII). Într—un anumit sens, Genette avea dreptate, vorbind despre stilul lui Robbe—Grillet’, sã observe cã experimentalismul acesta nu e, ca fenomen stilistic şi literar, nici pe departe aşa de nou pe cât se crede.
‘Basm’, spune chiar Robbe—Grillet, autorizând impresia oniricã despre care a scris Ţepeneag (un discipol relativ timpuriu al francezului), ‘Un roman sentimental’ se citeşte cu interes. De ex., înjosirea zeiţei Suzanne, cea mai vârstnicã dintre achiziţiile paterne, obţine pânã şi participarea altfel destul de impasibilului adult.
Din roman lipsesc atât plãcerile sentimentului, cât şi ale copulaţiei, de care literatura pornograficã—într—un fel, tehnicã—e, cel mai adesea, şi fãrã a include memoriile erotice, privatã. Precizia e, cum o spune chiar autorul, aceea a catalogului —e o enunţare de catalog, taxonomicã.
Existã un oarecare tezism în cartea aceasta—recapitularea filozofiei romancierului: antiumanismul; priveliştea unor fete mâncând tort e respingãtoare.
Viciul mã intereseazã—ca pe orice autor catolic—dar sexualitatea profesionalizatã, cu tarif, nu. Nu gust poezia prostituţiei.
Cei care se declarã scandalizaţi de ‘Un roman sentimental’ ar trebui sã conştientizeze cã oglinda aceasta avantajeazã. Din ea, societatea e privitã de un chip mai onorabil decât acela pe care e capabilã sã—l ofere.

O zi şi jumãtate din viaţa unei adolescente, rãstimp marcat de câteva evenimente—întâia masturbare, pãpuşa primitã cadou, licitaţia, petrecerea aniversarã, deflorarea analã, felaţia oferitã tatãlui. Dat fiind cã nu existã relaţie fãrã felaţie [1], ziua de viaţã familialã descrisã de Robbe—Grillet, de la lecţia din ajun, pânã la deflorarea analã din seara urmãtoare, culmineazã cu omagierea falusului patern de cãtre copilã.
‘Un roman sentimental’ e de naturã sã scandalizeze mai degrabã prin sadism şi incest, decât prin pedofilie. E vorba despre pedofilie incestuoasã şi sadicã; cele mai multe relatãri nu—s plãcute, iar monotonia—folosesc cuvântul în sens tehnic, sunt monocorde—denotã natural or fantasmaticã. Eu, însã, am întâlnit sadismul în formã difuzã, genericã. A te scandaliza şi indigna de fantasmele bãtrânului romancier înseamnã a ignora viaţa. Eu am întâlnit demenţi sadici printre radiologele din medicina ieşeanã, scroafe brutale, în mediul meu profesional.

Veacul în care un academician francez publicã o aşa carte e unul în care meritã sã dai din coate. Robbe—Grillet a dat o nouã semnificaţie—practic, a reinventat demnitatea de academician francez. Nu a fost întâiul avangardist acolo—însã în mod cert primul care s—a arãtat întrutotul la înãlţime, moral şi literar. Numãraţi—mã printre admiratorii causticului bãtrânel, şi ai gesturilor sale. Cred cã rolul social şi moral al acestei cãrţi poate sã fie unul foarte pozitiv, dacã îi va îndemna pe cititorii ei scandalizaţi sã se indigneze încã şi mai mult de silnciile, abuzurile, nelegiuirile din lumea de zi cu zi.

Postfaţa lui Ghiu, o declamaţie indigestã şi aferatã, aferat—posacã, ieremiadã psitacistã, bilioasã însã anostã, musteşte de galimatias, şi de retoricã pretenţioasã, gãunoasã.


NOTE:

[1] Maxima corespunzãtoare acestei remarci ar fi: ‘Nici felaţie fãrã relaţie, nici relaţie fãrã felaţie!’.