Erudiţia e numele, mai pretenţios, pe care tânãrul Eliade înţelegea sã îl acorde cunoaşterii, obiective şi cuprinzãtoare; cãci la Eliade, ca şi la Hasdeu, Iorga, Cãlinescu, Dumézil, Foucault, şi dealtfel toţi erudiţii demni de acest nume, reprezentativi, erudiţia înseamnã cunoaştere—şi universalitate realã a cunoaşterii—nu filatelie. Nu acumularea conteazã—ci cunoaşterea, mai precis: înţelegerea, şi corelatul lor obiectiv: realitatea—aşadar, înţelegerea documentatã, obiectivã, a realitãţii.
Intenţia erudiţiei e una desluşit filozoficã.