Tributul cerut, exigenţa fantasticului fabulos din literatura de gen contemporanã, aşa de prizat, e licenţa gustului, concesia fãcutã kitsch—ului, abdicarea de la gust—aşadar, tendinţa e una anti—modernistã (modernismul fusese anti—romantic prin restaurarea gustului); e kitsch, sapid sau nu, care poate fi gustat, cu condiţia abdicãrii de la gust, a impreciziei gustului—ca romanele lui Hugo, chiar Zola, şi ale zoliştilor, etc.. Modernismul proscrisese licenţa de gust, tolerarea kitsch—ului, în numele unui ideal de limpezime esteticã. Reciclare a fantasticului pre—rafaelit, pe urmele realismului magic, fantasticul fabulos contemporan poate fi gustat, cu condiţia amortizãrii protestelor gustului. Vreau sã spun cã, în astfel de vremuri, idealul însuşi al gustului, al standardului intuitiv, se depreciazã.