‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
vineri, 11 ianuarie 2013
Harrison (din generaţia lui Foucault şi Tournier), Clubul Hydra, Asimov şi parodiile (’65, ’89—’91)—SF umoristic şi subversiv. Sclavii roboţi, creierele îmbuteliate, plãcerea fadã, etc.—surrealism şi parodie, originalitatea bãşcãliei—era evreu şi irlandez, şi se zice cã e foarte pe gustul ruşilor. Nivelul la care literatura nu e artã—ci divertisment superior, iscusinţã în crearea agreabilului, flerul divertismentului. Locul artei în viaţa cititorului nu trebuie supralicitat.
Paleologu vorbea despre ‘romane de plajã’ (Eliade, Maurois) nu fãrã o anume strepezire—nu fãrã condescendenţa snobului—nu fãrã superstiţia majorului în artã. Paleologu spunea cã Eliade, Maurois au scris (şi) romane de plajã.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu