‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
duminică, 6 ianuarie 2013
Când spun cã sunt rocker, mã gândesc la Saxon, King C., Iggy, B. Ö. Cult, muzica lui M. J. Keenan, Foo F., Dream Theater—pentru aşa ceva sunt rocker; esenţa bucuriei pe care o poate da rock—ul—punk, post—grunge, metal alternativ, metal progresiv. Nici nu am parcurs în întregime universul rock, atât de variat; iar la 32 de ani, în mai, din trei cântece ascultate la recomandare, douã erau rock—ambele, de nişte europeni germanici. Ştiu puţin rock. Dar mai existã şi jazzul, şi muzica neagrã—ascultatã vara şi la începutul toamnei—şi muzica zisã clasicã.
Amon Amarth au un cântec remarcabil—‘Twilight of the Thunder God’. E un imn religios pãgân, nepolemic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu