Faptul cã timiditatea sau introvertirea sunt cele care îi fac pe unii oameni sã vadã urâtul comportamentelor, îi sensibilizeazã faţã de reprobabilul a ceea ce se obişnuieşte, etc., nu înseamnã cã acele comportamente nu sunt într—adevãr urâte, demoralizante, etc.; existã şi condiţii particulare ale cunoaşterii, nu numai universale. Cunoaşterea nu e invalidatã de circumstanţele în care a avut loc. Uneori, prejudecata, etc., pot ocaziona cunoaşterea, sau o mãsurã de cunoaştere.

Clarín, înţeles ca flaubertian, ca naturalist, dar şi ca ironist, satiric, chiar umorist necruţãtor, etc..

Caricaturalul comportamentelor nevrotice—îmi amintesc scena cu Dreyfus şi Midler—dar şi Finlay şi Stefania …. Simţul comun considerã cã nevroza e culpabilã.

‘Focalizarea internã’. Tehnicile literare, aspectul tehnic. Explicarea.

Analizã şi menţionare. Dieta. Valul. Recenzenţii de gen.

Existã vieţi care sunt cifruri, secrete, şarade, etc., chiar fãrã intenţie—‘au ochi, …’—secretul pãstrat, ţinut, e numai simbolul—sau, câteodatã, epifenomenul, vremelnic—al simbolului intrinsec, al cripticului natural, neintenţionat, spontan.

Hypocrisy, care au unul din cele mai neinspirate nume, mi—au redat interesul pentru muzica şi fenomenul death ….

‘Poate dacã aş mai citi—o de câteva ori …’.

Afganul, catolicul Watson, Ep., canadeza—cauza realã—erori flagrante—chixuri—seminaristul —naturalismul, realismul—realismul anterior revoluţiei literare realiste, bunul simţ, Chesterton, un alt realism. Tentaţia de a interpreta noul în termenii vechiului. Vetustul.
Îi scapã tot ceea ce face meritul realismului naturalist. Realismul anti—naturaliştilor, al celor care se împotrivesc frontului naturalist—realismul alternativ.

Oamenii sunt numai organisme, nu deţinãtorii, sau emitenţii, adevãrului, ei nu pot impune restrângerea.

Scandalos, terifiant e cã intenţia e ucigaşã, efectul e scontat, existã conştientizarea nedreptãţii, nu îi scapã nimãnui grozãvia, ticãloşia—nu e ignoranţã, ci, dimpotrivã, distructivitate. E deajuns sã verifici rapid, pentru a demasca, pe loc, reaua intenţie, pornirea, ceva conştient.

Catolicul Watson tinde sã fie prolix, nesãrat, şi cam fãrã şir, indigest—dizertaţiile lui, excursurile tehnice, analitice, sunt de o fadoare indescriptibilã, pustiuri sterpe, rãtãciri anoste, fundamental lipsite de sapiditatea necesarã filozofiei—sau analizei. Din ceea ce scrie, pare un ins încãpãţânat, mãrginit, foarte convins de dreptatea lui, apodictic şi nesãrat—plus defectele celibatarului.

Noţiuni cãrora nu le corespunde nicio intuiţie, abstracte—limitele înţelegerii. Relativ nu înseamnã arbitrar. Relativul poate fi obiectiv. Rezultatele criticii sunt relative—nu arbitrare. În criticã, ceea ce e ştiinţific e lipsit de interes; iar acceptarea rezultatelor ţine de empatie.

Scrisorile lui Balzac, Flaubert, Beyle.

Mãrginirea e preferabilã eclectismului inform şi neorientat, magmã. Dacã mãrginirea e preţul limpezimii elective, e oricum preferabilã eclectismului nebulos, imprecis, vag ….

Ca genuri—şi ca autori ….