Poison, WASP, Mötley …, Leppard, Europe—în deceniul în care se inventau thrash—ul, death—ul, metal—ul extrem—deliciul metal—ului dansabil, blues—uri le numeam noi—despre Anathema şi Leppard, înmuierea, încuviinţarea, atenuarea, amortizorul.

Aticismul convenţional, moda. Deja îi asociam pe Z. Smith şi ‘Morgan’, cu obiecţiile lor. Ratarea.

‘Puiu’. Evreul ungur—douã vols..

Artificialitatea stridentã a ‘credinţei’, etc.—afectarea.

Luni—de la 9 ½ seara, al doilea rând de cafele al zilei.

Azi, marţi, la spital, discuţii despre cinema—‘Karenina’, ‘Hobbitul’, ‘Inelele’, efecte, etc.; splina negãsitã, filmul neanexat, rectul luat drept uter, coasta, venele confundate—scrisul, gelul, inspirul cerut, cele 50 de femei ale sifiliticului, paradoxul.

Literatura nu comunicã un cod de trãiri universale—nu itereazã un set de trãiri universal recognoscibile—grila afectivã e alta, variazã.

Umorul lui Gurov. Cacialmaua. Stilul. Victorianul& H de B—4 x …& T de Q, ornarea& . Gurov, protagonistul cehovian.

Citesc cã Nabokov nu a învãţat nemţeşte. Joi seara—cele zece cântece S. T. Pilots, de la ‘No Memory’, la ‘Where …’. Nada de luni—cu ‘Dune’, italianul, americanul şi integrala King—bluful—voga ‘Dune’—rev.& cãrţi. Malul.

Nabokov va fi greşit înţeles câtã vreme vom vedea în el o instanţã moralã—un autor ca Sartre, Shaw, etc., intelectualul—conştiinţã, portavocea umanismului, etc.. A fost remarcatã pasiunea lui pentru caracteristici formale, îndeosebi formale, care sã placã simţului armoniei, sã suscite gustul formalului, etc..

Ca sã existe, un personaj literar trebuie sã fie inventat, creat cu deplinã libertate, ‘luat de la zero’—nu preluat, transplantat, etc.. Nu existã transfer de viaţã.

Lumea, mundanul uman, înseamnã demonii.

Cacialmaua literarã, nada—italianul, Chandler, King, ‘Dune’, americanul—thrillerul, soţii. Moda ‘Dune’. ‘Hobbitul’& ecranizãrile. Exdecanul. Susceptibilitatea.

Citit, în 10 z., ‘Lolita’ (marţi, mi.& marţi, mi.& vin., sb.& luni—joi).

CEILALŢI nu deţin adevãrul; diferenţa între fantasmã şi înţelegere. Partea de adevãr—enunţurile mixte.

Lucrurile nici nu ne displac în acelaşi mod—i.e., din aceleaşi motive, etc.—chiar şi aversiunea e diferitã, individualã.

Vehemenţa şi afectarea criticii lui Nabokov, surplusul de otravã.