Dumnezeu venit în mijlocul poporului Sãu

Dumnezeu venit în mijlocul poporului Sãu





La Rusalii, Biserica sãrbãtoreşte primirea Sf. Spirit, supraabundenţa şi revãrsarea comunicãrii plenare a Lui Dumnezeu, Dumnezeu venit sã locuiascã în poporul Sãu—sfinţirea noului Izrael şi sãlãşluirea dumnezeiascã în noul popor—sfinţire care e ‘pentru alţii’, adicã misionarã şi evanghelizatoare, cãci sfinţirea de la Dumnezeu desemneazã pentru misiune. Rusaliile sunt al treilea pas al istoriei sfinte—dupã întâlnirile şi legãmintele cu Adam, Noe, Avraam, Moise, Ilie—dupã Întrupare şi Înãlţare. De Rusalii, Dumnezeu Se dã plenar poporului Sãu, în al cãrui mijloc vine sã sãlãşluiascã. Rusaliile nu au, pentru recipienţi, caracterul vreunei experienţe mistice private, ci sunt centrifuge, servesc la ceva, dau direcţia misionarã, sunt substratul misiunii. Ziua Bisericii sunt Rusaliile, recapitulare a istoriei sfinte, şi culminare a ei, inaugurare a celei de—a treia vârste. Rugãciunea Lui Iisus, de trimitere a Sf. Spirit, s—a împlinit. Dumnezeu a venit sã locuiascã la, şi cu poporul Sãu. Însã aceastã locuire nu mai e închidere şi segregare, izolare orgolioasã, ci, dimpotrivã, are semnificaţia misiunii şi a evanghelizãrii. Aceasta e ziua vestitã de Prooroci, şi împlinirea semnului lui Iona—împãrtãşirea neamurilor de vestea cea bunã, bunãvestirea la neamuri.
Cine a primit Duh Sfânt de Rusalii? ‘Toţi ucenicii Domnului’, ‘toţi galileeni’.

Evenimentul Rusaliilor e reversul mitului turnului Babel. Înãlţarea oamenilor a dus la amestecul limbilor; pogorârea Spiritului a dus la dezlegarea simbolicã a acestui blestem. Înãlţarea oamenilor duce la neînţelegere, la dezbinare, la dezunire, pe când pogorârea Spiritului exercitã funcţia opusã—duce la comunicare; cele douã imagini sunt antitetice.
Glosolalia e simbolul evenimentului de la Rusalii, e imaginea care sã sublinieze semnificaţia ascunsã a faptului. Vestea e comunicatã neamurilor.
Rusaliile nu sunt întemeierea unei instituţii, ci un simbol mistic—comunicarea Sf. Spirit; ele nu încurajeazã un festivism al tendinţei cãtre ‘prea multã Bisericã’. Ele manifestã, paradoxal, ‘absenţa Lui Hristos’—‘absenţa Lui Hristos’ înseamnã împãrtãşirea Spiritului Sãu, a apãrãtorului, a Celui care mãrturiseşte favorabil, a cãrui mãrturie e salutarã. Glosolalia, pe de altã parte, are statutul unui simbol. Rusaliile nu sunt un eveniment în principal ecleziologic—nici paranormal—ci propriu—zis mistic; ecleziologia, în accepţie instituţional—culturalã, nu e substratul, ci suprastructura.
Rusaliile nu sunt nici ecleziologice în sens instituţional, nici paranormale—ci mistice şi simbolice. Sunt sãrbãtoarea misticilor—recapitularea şi culminarea istoriei mistice, termenul ei final, sãlãşluirea Lui Dumnezeu la poporul Sãu. Sunt un eveniment mistic—evenimentul mistic capital: comunicarea Sf. Spirit.
Glosolalia e un simbol, o imagine—închipuieşte redresarea catastrofei de la turnul Babel—corectarea înstrãinãrii umane aduse de înãlţarea de sine. Rusaliile sunt pasibile de o triplã interpretare: ecleziologicã (festivismul instituţiei)—paranormalã (glosolalia)—şi mistico—simbolicã.