Cele douã tendinţe

Cele douã tendinţe



Nu am reflectat pânã azi, marţi (ultima zi din mai), la un pasaj dintr—o scrisoare a unui englez. Un autor englez gãsea cã existã, în competiţie, douã tendinţe:--religia conceputã ca în mod esenţial evidenţialã, metafizicã, ‘efectul în noi al ceva ce e mai mult ca noi’, al ‘mai mult ca noi’—ului, al mai mult decât nişte fapte şi dorinţe pur umane;--religia conceputã ca fenomen pur intrauman, neprobat dincolo de aspiraţiile rasei umane.
Întâia convingere o numea metafizicã, ontologicã, solicitând simţul evidenţial, realist, metafizic, şi cerea metode psihologice şi epistemologice. În serviciul acesteia considera cã poate fi folositã istoria religiilor.
E interesant cã, pe axa imanentismului, englezul îl gãsea pe Blondel la stânga lui Troeltsch; ceea ce e o remarcã neaşteptatã [1]. Cu aprecierile lui despre ‘imanentiştii’ francezi, italieni şi acela irlandez, dãdea dreptate condamnãrilor pronunţate de Bisericã, indexãrilor—recunoştea panta.
Englezului acestuia, ale cãrui teme deveniserã epistemologia necesarã şi supranaturalul, îi plãceau atât Troeltsch şi cãrţile lui Loisy—cât şi autori ca Ryder, Walker, Cuthbert, Rottmaner şi nişte filozofi catolici francezi antebelici—aprecia şi vocile domoale, discrete, fãrã stridenţe, cursive, fizionomiile senine—nu numai autorii indexaţi—eseişti, apologeţi, sau universitari.
Englezul gândea supranaturalul în determinãrile lui istorice, reale, şi conjuga istoria cu epistemologia. Cãuta sã corecteze deficitul gnoseologic al reprezentãrilor istorice.


NOTE:

[1] Istoricii teologiei ar spune cã Troeltsch era, ca şi Harnack, ‘la stânga’ lui Loisy—modernismul catolic apãrând, în parte şi ca manifest public, în dinamica istoriei gândirii, ca o replicã datã liberalismului protestant rampant; însã pentru autorul englez Troeltsch e la dreapta lui Blondel, mai de dreapta decât Blondel.