Apostolul Toma, entuziast, generos şi pesimist; abia schiţat în paginile Evangheliilor, Sf. Ap. Toma pare sã fi fost un bãrbat capabil de impulsuri generoase, cu care supracompensa o neîncredere în intuiţie, o nesiguranţã, o fragilitate. Era înclinat sã nu creadã în ‘ceea ce vedea’, în mãrturia intuiţiei. Cãci ceea ce îi reproşeazã Iisus e faptul cã nu crede din înţelegere. Însã pentru asta, Sf. Toma nu e pedepsit, ci ajutat. Entuziasmul lui e unul al supracompensãrii. Cãuta sã suplineascã prin dinamismul forţat o carenţã a reprezentãrii de sine. Iisus îi acordã ceea ce îi era necesar.
Sf. Ap. Toma se remarcã prin dezechilibre—de eroism generos, de ‘incredulitate’, adicã refuzul de a acorda înţelegerii ceea ce îi revine. Sf. Petru e echilibrat, şovãie sau oscileazã între anumite limite, de care firea sau înclinaţia Sf. Toma nu ţine seama.
În paginile Evangheliilor, Iisus nu se adreseazã unor idei, ci unor firi, unor temperamente, unor linii de comportament. Aşa încât, Iisus ştie sã—l ia pe Sf. Toma drept ceea ce era.