Lumini de toamnã

Lumini de toamnã








Deprinderea de a reflecta la o scriere filozoficã: Wittgenstein, Husserl, Frege, Heidegger, Marx, ceea ce se vede la dublinez (cu Foucault), la CT (cu Blondel), GS, CN—ca autori.

‘Oamenii care sunt capabili de prietenii atât de profunde îmi inspirã încredere.’

Intenţia unei psihologii filozofice, cãreia sã îi fie circumscrise atât ascetica, gândirea religioasã, cât şi antropologia raţionalã, caracterologia, grafologia, etc., disciplinele ancilare. O psihologie filozoficã înţeleasã ca antropologie potenţatã.

Psihologia, femeile.

Ieri, joi—gândul setului de postãri.

Azi, vin., înşelat de 450 mii—ezitarea mea, etc.. Gândul iniţial. Eram ameţit de gândul iubirii şi vederea femeilor.

Ieri, joi, mai aveam 2, 6 mil. din valuta de marţi.

Francofonia& sãrutatul& tacâmurile& arabii.

Teofan, Nichifor, întâiul Savatie, Rafail, Klaus, Siluana, Ecaterina. Predicatorul abrupt, viril.

Criticat, contestat& plãcut de …. Ca interpret filocalic.

Am fost nepedagogic cu un mocofan ajuns, plin de tupeul de comis—voiajor al neofitului.

Aprecierea justã& smerenia. Gospodãria. Idealul femeii, chiar dacã e numai dupã mintea ei, e pentru cuplu; urmarea lui e satisfãcãtoare.

Meschinãria, rãutatea, micimea dindãrãtul intenţiei de a converti; asta nu exista, mi se pare, la Porfirie.

Oamenii ‘marilor cauze’, aferaţii.

Morala creştinã ar trebui sã fie un naturalism ajustat, echilibrat.
Romanidis, Metallinos, biblistul ieşean, liturgistul rus—scrierile scurte. Ruşii.
Laicii nu sunt diferite grade de monahi neîmpliniţi, eşuaţi, nerealizaţi. Veleitãţile monastice.

Capacitatea sexelor de se purta frumos unul cu celãlalt nu ţine de bunele intenţii, de principii, sau de cuminţenie, ci de experienţã, de rutinã, de deprinderi; inclusiv abnegaţia.

Credinţa în existenţa şi realitatea Logosului, principiu cosmic unificator şi organizator, nu presupune şi nu necesitã credinţa în existenţa Lui Iisus din Nazaret, sau reprezentãri mitologice. Aceştia sunt ‘creştinii fãrã Iisus’.

A recomanda vs. a sugera. Tupeul.

Antiohienii erau raţionalişti, nu literalişti.

Cui îi vorbesc. Cui mã destãinui. Discreţia.

Plãvan, mocofan.

Alternativa la un creştinism penitenţial nu e un creştinism orgiastic.

Cred cã discernãmântul femeilor nu e valabil numai pentru femei. Cred cã e valabil şi pentru bãrbaţi. Cred cã e superior şi universal.

Arabii, sãrutul, francofonia, arabii. ‘Dezbrãcatul’.

Cui îi vorbesc.

Figurile de târtiţã denotã întotdeauna prefãcãtoria.

Şi datele naturale, comportamentale, trebuie şi pot fi corectate.

Cr. utilitãţii—de ieri. A testa.

Dialogând cu pãgânii, sau referindu—se la ei, Sf. Ap. Pavel nu înţelege creştinismul ca pe o religie, ci ca pe o trãire şi ca pe virtute, ca trãirea în acord cu exigenţele raţiunii.

Nevoia de interacţie şi feminitate.

Triplul surogat (L., R., C.).

E un pãcat sã nu te bucuri de darurile de la Dumnezeu.

Alţi invitaţi (ca Mitr. apusean)& catolicii& protestanţii& cr., a testa.

Ep. Sigrist despre reabilitarea Sf. Augustin de cãtre Rose—şi despre Sf. Grigore, care era pus în luminã ca un poet asiatic.
Vin.& 2 x ieri& azi. Sem. XI& rânjetul opincarului& sem. VI. Lejer. Complexarea& tupeul de gospodar cu mâinile—n chimir. Tãios. Cr., cf. ieri, balastul, veleitãţi& sensul unui gest& pertinenţa.

Cu cât mai lapidar, cu atât mai remarcabil. Un roman poate sã fie discutat:--ca DB la baptist, pentru o scenã sau un element, v. şi ME …& ca PALUDES& în racursi& ca rezumat& dupã un cr.—de ex., scene frapante, etc..

La Missã, vicarul l—a citat pe John Taylor, cu cartea ‘despre viaţã şi moarte’.

Lumea plãvanilor posomorâţi, a mocofanilor, a farizeilor.

Douã gânduri—semnificaţia ricinului lui Iona este: dacã lui Iona îi pasã atât de o plantã pe care nici mãcar n—o sãdise, cum nu i—ar pãsa Lui Dumnezeu de o naţiune, de ninivitenii pe care îi crease şi a cãror mântuire o dorea?—persoanã şi conştienţã, fiinţa şi conştienţa. Criteriul naşterii—ceea ce e nãscut din om e fiinţã umanã.

De la o antropologie biblicã unitarã şi coerentã, la o antropologie dualistã şi o psihologie tripartitã.

Natura limbajului e logicã; însã ideea fanaticilor nu e aceea cã sfinţii, curãţindu—si mintea, ajunseserã la o mai bunã folosire a ei—ci cã n—o mai foloseau deloc. Criteriul autentificãrii nousului lipseşte.

Ieşirea din indecizie, ezitare, delãsare.

Fantasmagoriile, bazaconiile sunt subtilitatea de care sunt în stare minţile leneşe. Minţile apatice, puturoase, îşi iau propriile fantasmagorii—şi pe ale altora, înrudiţi—ca subtilitãţi.

Bizanţul (caricatural), transferat în sc. XXI.

Dacã nu ştii ce sã spui despre o carte, povesteşte—o.

Cr. utilitãţii& pertinenţa& a testa& romane.

Bucoavne—Sf. PF şi anglicanii.

Preocupãri extraconjugale.

Mã gândesc cã Porfirie n—avea când sã se indigneze.

Ascetismul şi fanatismul sunt defensivitãţi; fanatizarea e defensivitate.

Manowar sunt imnografii rockului.

Raţionalismul antiohienilor; nu e literalism—dimpotrivã, sunt avantajate interpretãrile raţionale.

Enunţuri de pertinenţa aceluia al luteranului.

Modalitatea, discreţia cuvenitã, fluxul, semnificaţia—indicarea mijlocului& jalonul, ≠& cãcãnari bãtrâni, frustraţi şi acriţi, nãclãiţi în prejudecãţi—teza inferioritãţii; siniştri hodorogi cocliţi şi cãcãnari de profesie& cr., utilitatea. A mãtura cu un gest.
Femeilor le plac bucuriile reale.
2 x dum., 3 x joi, saverul, modulaţia. Sb., ieri, azi. Ieri—simţirea, lecţia.

A dispreţui de la înãlţimea unei asemenea iubiri şi fineţi.

Dumnezeu vrea sã îi spunã lui Iona cã El e mai îndreptãţit sã regrete pieirea ninivitenilor, pe care i—a creat cu o intenţie salvificã, decât e Iona sã regrete ofilirea bruscã a unei plante pe care nici mãcar n—o sãdise, nu fãcuse nimic pentru a o avea. Dumnezeu ţine mai mult la niniviteni, decât e Iona îndreptãţit sã ţinã la o plantã. Iona regretã ofilirea unei plante—iar Dumnezeu sã nu caute salvarea unei cetãţi?

‘Cum citeşti?’ întreabã Iisus; Biblia nu se autointerpreteazã, nu e tabelul lui Mendeleev.

Schimburi de epitete şi de probozeli, nu de argumente.