Din canonul lui Clift vreau sã vãd mãcar alte trei filme: ‘Freud’, ‘Stazione …’ şi ‘Un loc sub soare’. Uitasem de ‘Moştenitoarea’. Clift are numai 17 roluri de cinema, iar nouã le ştiu. Cam toate sunt creaţii ocazionale, niciun film cu adevãrat mare, şi numai regizori de duzinã. Rolurile lui nu aparţin cinemaului ca artã.
Între ’62 şi ’66 n—a mai fãcut cinema.
Niciun actor n—are puterea de a transforma cinemaul în artã. E ceva peste puterile actorului. El poate da interes unei partituri—care rãmâne numai un element. Cinemaul nu e artã dramaticã, ‘teatru la conservã’. Hitchcock avea dreptate sã nu se intereseze de actorii ca Newman şi Clift (un maltratat de cãtre regizori); Antonioni e singurul mare regizor interesat de astfel de interpreţi—Harris, Nicholson.
Clift, Brando, Harris, O’Toole, Stamp, De Niro, Rourke, Nicholson au fãcut câte un film cu un regizor italian european; numai Newman şi Pacino, nu.