Despre femeie, represie, semi—conştienţã

Despre femeie, represie, semi—conştienţã




Femeia e viul adus la desãvârşire; Biblia nareazã crearea femeii în mod distinct, aparte, ca pe o altã etapã a Creaţiei, ca şi cum specia umanã s—ar bifurca aici, iar femeia ar reprezenta o nouã specie. În logica Lui Dumnezeu, atât cât o putem desluşi, femeia e trans—umanul, e umanul adus la desãvârşire. E umanul perfectat.
Cuplul uman e biologic, nu cultural. Iar biologia e lucrarea Lui Dumnezeu, e ceva de la Dumnezeu, pe când cultura e lucrarea omului, adesea fãrã sau împotriva Lui Dumnezeu. Originea cuplului uman e biologicã, nu intelectualã. Biologia e de la Dumnezeu.
(Dincolo de posomorâtele restricţii ascetice ale creştinismului tradiţional, în parte prizonier al prejudecãţilor pãgâne, existã la monahi ca R. Noica sau Arhim. Teofil o înţelegere seninã a complementaritãţii fireşti.)

NT învaţã cã egoismul e criminal—nu e vorba de ‘dreptul meu’, ‘libertatea mea’. Pot hotãrî; însã dacã hotãrãsc egoist, mã osândesc, mã tai de la viaţã.

Plãcerea de a—ţi interzice, plãcerea represiei, e o plãcere alienatã, improprie.

A trãi semi—conşient.

Vaticanul II a fost efortul de a autentifica creştinismul. Agenţii reprimãrii îl detestã.

Nu se poate spune cã, adesea, creştinismul apostolic tradiţional n—a spus ceea ce afirmã Nietzsche cã ar fi spus.

Patriarhalismul creştin. Feministele extremiste nu—s mai penibile ca fanaticii, ca bigoţii, nu—s mai penibile decât creştinii extremişti. Feministele new—yorkeze sunt echivalentul lefebvriştilor. Maicile feministe sunt echivalentul tradiţionaliştilor.