Al doilea playlist de octombrie înscrie opt piese Pantera, şapte C. Frost, trei Ministry, patru Pinback, trei Pixies, câte una Dalis Car, U2, AC/DC, Daddy Yankee, câteva variante ale ‘Chura Liya …’.

În muzicã, genealogiile declarate sau revendicate sunt irelevante. (De ex., îţi poate plãcea Killing Joke fãrã a transfera nimic asupra pretinşilor succesori—caricaturi nesemnificative ale vitalitãţii originale.) Genealogiile declarate nu înseamnã nimic.

Mai nou, ascult ceea ce aş caracteriza ca fiind un rock picant, însã odihnitor (cvintetul de genuri ascultate de umoristul evreu); existã şi excepţii—aşa cum şi la umoristul evreu existã Sepultura şi B. Sabbath—la mine e vorba de câteva trupe (Kreator, Pantera, N. Death) şi genuri (thrash şi industrial).

Umoristul evreu e un eclectic inspirat—existã la el şi death, şi glam. Nu judecã muzica dupã ambalaj—ci dupã ceea ce face—dacã rezistã. Existã, la unii esteţi, o austeritate de oameni care nu se bucurã de viaţã, care se bucurã de artã fãrã a se bucura, în general, de viaţã. Estetism silnic, cãznit.
Existã şi muzicã de divertisment. Unii au o înţelegere prea austerã despre ascultatul muzicii.

De la Celtic Frost, Morbid Angel, Sepultura îmi plac acele piese necaracteristice. Adicã piesele care nu seamãnã cu ceea ce cântã ei în mod obişnuit.