Grila unui rocker

Grila unui rocker




Al treilea playlist de octombrie are trei piese Queensrÿche, zece piese Faith No More, trei piese Count Raven, patru piese Kiss, douã Sodom, şapte Anthrax, câte una Madonna, Morgoth, Silver Mountain, Dream Theater, Motorhead, şase piese Mortification (dintre care, cinci eşantioane scurte), opt piese Slayer (40 de min. de thrash). Glamul îmi place, şi am gãsit un loc unde pot sã ascult câte un pic din cam fiecare (aceasta e calea mai fireascã de accedere cãtre o muzicã; toptanul de albume mã descuraja). Kiss sunã mai degrabã ca ZZ Top, decât ca Aerosmith sau Bon Jovi.
Îmi mai amintesc şi de Def Leppard, Eagles, A. Cooper, Van Halen. Zilele acestea mi—am amintit de vechea antologie de death, în cel puţin douã vols..
Suplimentul la playlistul descris aliniazã câte şapte piese Testament, şapte piese Overkill, şase piese Manowar, opt piese Joy Division, trei Jethro Tull, şase Exodus, douã ale Giannei.

Prima mea impresie a fost—Kiss sunã ca Holograf, indigeşti şi siropoşi ca Holograf (adicã: Holograf sunt Kiss ai noştri); a doua—se pot alege câteva piese; a treia—majoritatea pieselor sunt delicioase.
Iubesc prea mult, de la 15 ani, rockul, ca sã—l pãrãsesc. L—am parcurs, întrucâtva, în întregime—de la Presley şi Beatles (începând de la 24 de ani), la M. Angel şi D. Borgir; iubesc TOT ROCKUL. Catolicitatea\ eclectismul îmi defineşte gustul, în rock. Autorul acestor rânduri şi—a început parcursul de rocker ca thrasher—optând pentru un rock stenic, bãtãios, nedepresiv; la început, ştiam numai de şapte trupe de thrash (cvartetul americanilor, plus Testament şi nemţii—Sodom şi Kreator). Cam de la început, în gustul meu pentru rock s—au manifestat preferinţa pentru clasicitate (marile nume, ‘bulevardele rockului’), acela pentru violenţã şi acela pentru stenicitate.