Scopul vieţii, credea Epicur, este nepătimirea; totuşi, încă Horaţiu dă o imagine populară, falsă, reflecţie a ipocriziei obşteşti, care se prefăcea că nu ştie că, pentru Epicur, fericirea e sinonimă cu nepătimirea, cu pacea, nu cu satisfacţia, aşa încât aceşti asceţi deveneau 'turmă de porci', puteau trece drept plezirişti. Mai târziu, filozofia sa a fost anexată materialismului modernilor, ateismului şi libertinajului. Adică, unor cauze. E o rescriere modernă şi militantă (secta materialiştilor). Dar faptul că învăţătura lui Epicur a ajuns antonimul ascetismului e nedrept.
Iar în cazul poetului latin, imaginea e, probabil, autoironică. Mai e vorba şi de diferenţa culturală (standardul roman al virtuţii), aşa că ascetismul grecesc putea să treacă drept hedonism roman.