Agatha Christie, ‘Nemesis’

‘Nemesis’ începe cu tabieturile Drei. Marple, cititul ziarelor, împletitul, grădinăritul (horticultura); trecând la neîndurare, necruţare. E un policier vesperal şi, ca şi ‘Cortina’, apoteoza unei metode care se rafinează ca fler, mai degrabă decât raţionament.
Naraţiunile Dnei. Christie le plac unora ca Asimov sau Barbu, fiindcă inteligenţa lor e autentică.
‘Crimă pe terenul de golf’ e un policier flamboaiant, în care autoarea caută să se întreacă pe sine (şi pe precursori!); dar ‘Nemesis’ e un thriller psihologic, care aliază formatul policierului rural (sate, clerici anglicani, etc.) cu direcţia sociografică (psihoză, ‘Baby Jane’

, etc.). Un tur cu autocarul, sate, grădini, vicari, şi un caz sulfuros. ‘Nemesis’ e un policier foarte transgresiv, magistral realizat, cizelat. Dintre cele trei surori, Anthea e remarcabilă.
Cazul depinde, totuşi, de o coincidenţă: momentul când profesorul ia legătura cu bogătaşul coincide cu decizia tardivă a fostei directoare de a-l vizita pe Arhidiacon, recurgând, nu se ştie de ce, la tur.