‘Crimă pe terenul de golf’ le-ar putea plăcea admiratorilor lui Leroux (acela al ‘Camerei galbene’, nu acela, rocambolesc, al ‘Parfumului …’); lângă o vilă de pe litoralul francez e găsit cadavrul unui magnat cu legături în Chile. Primul indiciu important al cazului sunt nişte urme de pe un strat de flori.
Esenţa acestui policier e desăvârşirea povestirii, coerenţa narativă (nu şi coerenţă a logicii poliţiste, care mai lasă de dorit).
‘Crimă pe terenul de golf’ e şi intens melodramatică, cu personaje feminine, angelice, demonice sau imbecile (soţia, fiica şi mama, surorile, servitoarele) intens convenţionale, dar bine schiţate; roman de un suspans desăvârşit, şi, treptat, umorul devine tot mai acut, iar implauzibilul abundă.
Suntem încântaţi de euristica, sentimentele şi tresăririle lui Hastings.
E şi un roman pronunţat metodologic: nu numai enunţurile, dar şi acţiunile lui Poirot (incursiuni, etc.). Copoiul parizian e o caricatură a procedeelor lui Leroux.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu