Olga Caba, ‘Nuvele fantastice’

‘Nuvele fantastice’ e o culegere curioasă de povestiri onirice şi enigmatic, în care primează farmecul naraţiunii digresive. Capodoperele volumului sunt nuvela despre Sergiu Dietz, preotul bisericii rutene, şi aceea despre sosul suedez, reţeta făgăduită. Pe mapamondul fantastic al Olgăi Caba, povestirile din Capri şi Brazilia amintesc de realismul magic al italienilor; a doua este despre hazard, Cuvânt, o povestire gnostică. Alte patru povestiri sunt despre pisici şi câini. Cu prozaism deliberat, ‘Ştafete’ juxtapune visele lui Corot şi telemeaua, într—o legendă tibetană auzită de călători la o mănăstire dominicană engleză. Dar cele două povestiri despre ţinuturi de basm, ‘Ştafete’ şi ‘Ramòn’, nu sunt cele mai reuşite (autoarea are această grafie bizară, ‘Ramòn’, în loc de Ramón). Feericul lor nu trece dincolo de transcrierea reveriilor.
Nuvela despre familia preotului Sergiu Dietz e o naraţiune balzaciană, foarte izbutită; descrierea locuinţei preotului e remarcabilă, ca şi atmosfera, şi aceasta e nuvela cea mai bună. Cea despre sosul de peşte al suedezilor e o şaradă ingenioasă. Feericul direct dezamăgeşte întrucâtva.
Olga Caba testează inteligenţa cititorilor. Întâmplarea cu sosul suedez de peşte, foarte cosmopolită (Barcelona, Cercul Polar către Kiruna, Grecia) e despre vrăjitorie, crimă, parapsihologie: o înfruntare a vrăjitorilor, reţeta care demască. Un vrăjitor suedez o demască pe o ucigaşă spaniolă, se dovedeşte a fi un ocultist mai priceput decât ea.

Olga Caba colaborase, în anii ’30, la ‘Caleidoscop’.