Chesterton arată cât de irelevant pentru înţelegerea artei lui Stevenson e ceea ce gândea acesta despre Scott, Marryat, Hugo, Dumas, Gautier, Reid, Weyman.
Scrisorile lui Stevenson sunt interesante, dar nu în modul acelora ale lui Voltaire sau Flaubert; e regretabil că un interes de editare similar nu a fost arătat, de timpuriu, pentru Meredith sau Hardy.

Stevenson a scris douăsprezece romane: cele şapte cunoscute, plus ‘Prinţul Otto’, ‘Jekyll’ şi cele trei colaborări cu Osbourne (toate trei, publicate antum). Povestirile sunt reunite în şase culegeri—dintre care patru antume, a câte unsprezece [1], şase şi trei povestiri (pentru întâia, a treia şi a patra culegere; a doua cuprinde secvenţa despre anarhist). A doua culegere postumă grupează trei povestiri. Celor patru culegeri de poezie trebuie să le—o adăugăm pe aceea din 1916—21 (3 vols.). Există măcar şase vols. de scrieri de călătorie (două pentru Europa, trei pentru America, unul pentru Pacific). La acestea se adaugă piesele, şi vreo patru vols. de eseuri. A publicat şi istoria Războiului civil din Samoa. Aşa rămâne Stevenson: ca romancier, novelist, poet, eseist, dramaturg.
A scris şi muzică.


NOTE:

[1] ‘Pavilionul …’ e din această primă culegere, împreună cu cele două povestiri franceze.
‘Halimaua nouă’ are o structură aparte; aici sunt povestirile cu Florizel.