Rândurile mele nu sunt lipsite, dragă Menoiceus, de un oarecare venin, şi sunt primul să o recunosc. Dar tu vei şti să ieri numai povaţa cea bună, îndemnul cel de urmat. Sunt rânduri scrise între interogatorii. E o lume aşa cum e, şi nu le arăta milă celor care te—ar pune—n proţap. Ei mint, fiindcă aşa sunt obişnuiţi. Şi aşa le e firea. Ei mint mereu. De partea ta eşti numai tu. Sunt lucruri de natură să suscite ura. Cine nu se încrede, are dreptate. Cine se încrede, pierde. Aminteşte—ţi versetul din Apocalipsă: ‘Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii …’ (12: 15); ei sunt ‘cei ce lucrează şi iubesc minciuna’. Nu o fac pentru o pâine; ci fiindcă sunt potrivnici binelui, sunt înverşunaţi. Pentru cui nu îi e greaţă, mediul profesional oferă oportunităţi unice de analiză biochimică a lătúrilor, a scursurilor şi otrepelor, păduchii cărora tupeul şi prostia le ţin loc de orice altceva. Pentru mine, haina medicală a fost una a ocării, şi sunt pregătit să o dezbrac. Le—o las topometriştilor pelvisului senil; un mod de a—i depista e ostilitatea lor faţă de meditaţie şi solitudine, ura gloatei faţă de cel care le scapă. Din nou, gândul meu i—a căutat pe Părinţii neptici, cei palestinieni.
Pornind de la biochimia mizeriei, găsesc ‘Introducerea la chimia organică şi biochimie’, de Bettelheim, Brown, etc.. La pag. 223, există alineatul despre mizerie—lucruri nepolare, şi nehidrosolubile. [Miceliile explică proprietăţile de spălare ale săpunului.]

Citesc despre Valea Mohawk, şi ‘Tobe de—a lungul Mohawkului’, romanul lui Edmonds, publicat acum 80 de ani.
Fortul Frederick aminteşte, cumva, o ilustraţie a lui Pyle. E vorba despre războiul dintre englezi şi olandezi care a pus capăt existenţei Dominionului Noii Anglii.