Lecturi şi muzicã, ed., casã, Lit., tuns, fumat

Lecturi şi muzicã, ed., casã, Lit., tuns, fumat


Sb., am ascultat o a doua conferinţã a exarhului Nichifor Horia (a patra dintre conferinţele pe care le am pe casete şi discuri); am citit şi câteva calomnii despre acest stareţ ieşean, a cãrui vârstã nu am reuşit sã o aflu. E interesant cã românii spun ‘stareţ’, pentru egumen. Nu am fãcut curat, n—am citit. Am fumat mult.
Exarh, arhimandrit, stareţ, protosinghel, egumen.
Conferinţelor pe casete şi discuri (douã ale lui Noica, douã ale lui Nichifor, una a lui Lavrentie), le—am adãugat, azi, douã ale lui Pãrãian [cam 3 ½ ore de înregistrare].

Mai nou, am devenit un mare ascultãtor de conferinţe—am început cu o conferinţã a lui Noica—pe disc; am continuat cu alte patru conferinţe, pe casete: Lavrentie, Noica, Nichifor (joi seara am ascultat o primã conferinţã, iar ieri, sb., o a doua).
Conferinţele îmi fuseserã recomandate de acum 3—3 ½ l..
Zâmbetul sfinţilor. Mã întreb adesea cum zâmbeau Sf. Toma, Sf. Grigore al Tesalonicului, Sf. Ap. Petru, alţii, care le era surâsul, cum surâdeau. E bine sã ni—i reprezentãm zâmbind cu blândeţe; aşa mã gândesc eu cã surâdeau.
Lucrarea nevãzutã, ascunsã a Lui Dumnezeu, întocmirea cea ascunsã.
Mai degrabã scrierile despre rugãciune, decât acelea despre dogmã.
Dum., la Missã, am ajuns abia la ‘Gloria’. Evanghelia e una din cele mai interesante şi tãioase. La capãtul Missei, am aflat trei lucruri importante—primul fiind acela cã va fi o Sf. Lit. rãsãriteanã.
A combina o atitudine modernistã rãspicatã, de prag, cu accentuarea vieţii devoţionale, a lucrãrii, a practicãrii credinţei, a fructificãrii.

Lavrentie de la Tarcãu.

Ce importanţã ar avea dacã moartea e un somn cu vise, sau fãrã?
Mai puţinã revãrsare de emoţii—şi mai multã luciditate.
Visul cu pisoi, cu ocrotirea unui pisoi, cu bunicã—mea, un roman mic (‘Aceastã absenţã pe care o numim prezenţã’), cu ’20 oct.’.
Visul. Fumat. Ieri, portocale, dintele, sucul de pere, cefaleea. Visul. Fumat. Azi, teologie nemţeascã, spital. Ed..

O povestire despre ocultism şi demonolatrie; basmul submineazã impactul fantasticului, diluându—l în fabulos şi în convenţie. Ca atare, prin convenţionalitate şi redundanţã, fantasticul basmelor e unul fãrã impact, e atenuat, estompat, bont, dezamorsat. Basmul e convenţionalizarea, chiar bagatelizarea fantasticului, pornirea moriştii de fabulos.

Gage e un autor pentru care Lewis şi Sheen sunt mari teologi; asta spune îndeajuns. Platitudinea inexprimabilã a acestor blegi.
A cãuta, în lecturã, lucruri folositoare, nu înseamnã a cãuta lucruri aplicabile în experienţa practicã, reţete şi reguli de conduitã, ci acele lucruri care, într—un chip sau altul, îţi aduc un folos. Bucuria, de ex., e şi ea folositoare.

Ceea ce e de folos la un autor.
A discuta nu cãrţile—ci subiectele lor. A se pronunţa asupra subiectului, nu asupra tratãrii.
Sb.: prânz cu ceafã de porc—fumat—lecturi—a scrie—Gage—casã—ed.—ziarele—Lit.. Casã& vrafurile urnite& sacoşã& ed.. Pasul III. Vreme. Pustiul. Poezia& grecul& cumpãtarea. I.. Ritm. Lit..
Gage îl considerã pe Heisenberg un filozof perspicace, un filozof iscusit, pe când Noica îl socotea ilustrativ pentru incompetenţa filozoficã a savanţilor mai noi, care nu au nimic filozofic de spus. Şi se poate ca ambii sã aibã, fiecare din propriul sãu punct de vedere, dreptate—Gage, de ex., când apreciazã cã Heisenberg spune lucruri de bun simţ despre limitele fizicii.
Cred cã am lipsit de douã ori de la Missa duminicalã: o datã, la ¾ ale lui ian. (când am tot amânat şi am ajuns dupã ora 7—la 2 z. dupã ce încasasem salariul şi dupã întâiul îndemn); a doua oarã, la ¼ al lui feb. (când am ajuns abia cãtre binecuvântarea finalã, la recomandarea noii cãrţi de rugãc.).

Dum., pe ninsoare şi frig, la Lit.; am ajuns la Psalmii rostiţi înaintea Lit.. A slujit un preot din protopopiatul Gheorghieni (Arhidioceza Albei—Iulia şi a Fãgãraşului). A fost o Lit. cu tãmâie, stranã, împãrtãşire cu ambele specii. ‘Cel ce ai înviat …’; cartea unei babe.
Mi se pare cã Lit. rãsãriteanã rãspunde cel mai bine fundamentalului dor dupã Dumnezeu, pe care nimic nu trebuie sã—l obstrueze sau punã în cauzã.
O Lit. pe lunã îmi aminteşte de Bossuet, de cumpãtare şi de saţietate, de mãsurã, de obiceiurile lui Bossuet, de deprinderile lui ca preot. Anticii şi Bossuet, anahoreţii cei vechi.
Frica duce la împovãrare.

Azi, despre validitatea Sinodului de la Florenţa, pentru câţiva mari teologi; aprecierile lui Eminescu şi Iorga despre Blaj, Ep. Atanasie şi rostul civilizaţional al unirii. Umilirea, înjosirea Patriarhului melkit, cuvintele italieneşti.
Felul în care grija vederii luminii celei preacurate a împins înafarã orice lucrãri ‘în lume’, orice activitate ‘de stânga’, sinceritatea impulsului neptic cãtre sfinţire, cu abandonarea a orice altceva, cu delãsarea restului; nu sunt mai puţin catolic decât Pãr. Habra—însã deloc latin sau roman.
Mã scârbeşte mersul dupã mâncare—ca un raid, şi ca un eşec, şi ca ceva oribil.
Ortodox (în sens confesional) prin temperament, înclinaţie, fire, porniri. Odãjdii, tãmâie, neagonisire.
Orã—salariu—mâncarea—fumat.
Cãrţile despre Ap. Pavel, împotrivirea faţã de monoteismul evreiesc şi minunile evanghelice.
Banii, azi. Salariul—azi. Fumat. Ritm. Cumpãtarea. Iaurturile.
Curãţirile. Curãţirile cer strãduinţã.
Dacã faci ca un text sã însemne mai multe, nu înseamnã cã l—ai înţeles mai bine.
Luni seara, fumez, citindu—l pe CT, marele biblist, teolog şi metafizician francez.
Mistica, trãirea, analiza/ psihologia metafizicã, Evanghelia, ‘slujirea’.
Luat repede.
Luat tare.

Ceea ce fac e caricatura a ceea ce vreau sau intenţionez. Asta aratã o dezunire fiinţialã.
Adevãrul e altceva decât erudiţia filozoficã—de aceea, e bine sã fii gata sã te desparţi de cvartale de tratate filozofice, pentru adevãr. Consensul neexplicat e puţin lucru. ‘Tainele inimii’, spunea un metafizician francez.
Cele trei romane—şi culegerea de predici.
Marţi seara: fumat, cola, ed. ĕ\ CT, lecturi, rufe.
Cea ce serveşte buna întrebuinţare a fenomenalitãţii vieţii—atent, pe fazã—nu aiurit, aerian.
Cãrţi despre religie, credinţã şi dorul dupã Dumnezeu—Clément, PE, DB şi CT, empiricul, Mitr. Antonie.
La Lavrentie: Maxim şi Isaac despre întâietatea rugãciunii. Religia nu înseamnã idolatrie.
Lavrentie despre responsabilitate şi libertate; lucrarea binelui cu tensiune şi cu obosealã—bine impropriu.
Trecerea de la intenţii—nerealizate—la realizãri. Casã—lecturi—estetizarea—fumat—tripla sistare—rugãc..
Pânã azi, marţi, am ascultat în întregime numai conferinţele de pe casete (una a lui Noica, douã ale Arhim. Horia şi una a lui Lavrentie)—şi, de fapt, toate casetele—toate şase. Mai am conferinţele de pe discuri (Noica, Arhim. Horia, Serafim), precum şi alte media audio (de ex., Bear, Teofil şi Moltmann). Bucuriile media—cinema, interviuri, conferinţe şi podcasturi.
De fapt, nu ştirbirea sau imperfecţiunea e aceea definitorie, ea nu stricã valoarea ansamblului. Ceea ce e luminos şi bun nu e pus astfel în cauzã.
Vederea rãului.
Descumpãnirea prin har.
Vederea rãului. Cei patru autori neptici. 1 ½ l.. 1 ½ l.: ed.. Lecturi. Rarefierea. Risipa. Cele 7 l.. 7 ¼ l. (iun.—ian.).

Harul e neobservatul.
Ieri, confer. lui Lavrentie m—a binedispus, m—a înveselit puţin. Umor cam neaoş. Ieri, confer., fumat, 11 ½--12 ½, i.; azi, i..
Autorul omiliilor (pseudo--)macariene.
Cei patru autori neptici—şi consensul celor avizaţi—Marcu, Varsanufie, Dorotei şi Isaac.
Douã cuvinte patristice, ieri.
Rufe. Facturi. Rugãc.. Casã. Ed.. Cumpãtarea. Tel.. Vederea rãului. Ocazia (oferirea încã unei ocazii).