Despre superstiţie
Esenţa ritului creştin este de a fi un rit raţional, o latrie raţionalã. Altfel, ritualurile la care apeleazã nevroticul şi, mai general, omul aflat la strâmtoare, se caracterizeazã prin a fi nesatisfãcãtoare, neinteractive: nu existã o punere în relaţie, nici o trãire. Ritul creştin are ca specific nu faptul cã mimeazã gesturile la care apeleazã nevroticul, ci acela cã e raţional. Superstiţia e forma elaboratã pe care o iau ritualurile nevroticului, iar definitoriu e tocmai caracterul lor închis, bont. Ele nu aduc o adevãratã comunicare. Ritul creştin este deschis, adicã raţional. Metodele nevroticului sunt închise şi nesatisfãcãtoare, îndeplinirii lor nu le urmeazã o autenticã punere în relaţie, rezultatele lor sunt înşelãtoare, neconvingãtoare. Autoterapia nevroticului este neconvingãtoare în primul rând pentru el însuşi. Superstiţia este invadarea religiei de cãtre aceste strategii ale nevroticului, ale omului aflat la strâmtoare.
Nãdejdea curatã în Dumnezeu îi deschide omului o relaţie. Superstiţia nu o face, ea are sunetul neconvingãtor al ceea ce e mecanic şi inert. Superstiţiile blocheazã, nu deschid. Ele nu rãspund cu adevãrat nevoii care le determinã. Nu îi aduc celui suferind ceea ce sperase. De aceea, superstiţia nu e o adevãratã religie, ci amãgire. Ea împiedicã deschiderea adevãratã. Ea face ca omul sã nici nu ajungã la ceea ce îi trebuie; dimpotrivã, simpla nãdejde în Dumnezeu, bizuirea pe Dumnezeu, au caracterul de a fi deschise, satisfãcãtoare moral şi convingãtoare. Superstiţia perpetueazã impasul.
Omului religios i se cere şi curajul de a nu fi superstiţios, de a—şi refuza superstiţia. Superstiţia nu numai cã nu l—ar ajuta—însã îi şi dãuneazã. Aparent calmat, sufletul se simte, în tainã, neconvins de ceea ce îi aduce superstiţia.
Superstiţia dezamãgeşte, iar frica îl împiedicã pe om sã îşi recunoascã dezamãgirea—fiindcã alt remediu i se pare cã nu ar şti. Frica îl ţine pe om în mãrginirea superstiţiei. Curajul l—ar îndepãrta de superstiţie, l—ar înãlţa.
Ritul creştin nu reprezintã o înjghebare de ritualuri calmante, ca ale nevroticului, ci un act raţional.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu