Teza lui Eliade pare să fie holomeria etnologilor antebelici: originea istorică cuprinde principiul dezvoltărilor, religia e dată ab initio, în formele ei cele mai rudimentare, religiile arhaice sunt macheta religiei. E un reducţionism care corespundea atât sentimentului paseist al continuităţii diacronice, cât şi năzuinţei pozitiviste de a delimita o machetă, un model la scară convenabilă, 'modelarea'. Unitatea e un postulat, întemeiat pe apriorismul lui Fries, etc.; şamanii, misticii islamici, aceia renani, Foucauld, luteranii neoortodocşi, Stareţul Siluan aparţin aceluiaşi tipar fundamental.