Arianismul nu a fost o controversă cristologică, ci triadologică, o speculaţie despre natura Logosului; reîntâlnesc faptul că 'arienii' moderni (unitarieni, etc.) erau mai degrabă adopţionişti, sau nici atât.
Arianismul nu e o tentaţie a gândirii moderne, ispitită de adopţionism. Acesta se referă la subordonarea Lui Iisus ca om, ca profet, ca galilean, nu ca Logos.