Barocul englez (în care unii caută nu numai stilul, ci şi înţelepciunea) şi îndoctrinarea bigoţilor. ‘Spiderman’, corespondenţa lui Tolkien sunt suficiente pentru nivelul unei conversaţii ocazionale. (Fiinţele panicate supralicitează conversaţiile ocazionale, le încarcă, le ‘storc’, etc..) Nu trebuie supralicitat. Afectarea şi ajustarea.
La fel, ‘Maddie …’, serialele, etc.. Nătărăul bucălat care se respectă (vilă, familie, etc.) caută porno ideologic, divertisment stradal, încăierări în noroi. (În plus, cei ca el sunt extrem de susceptibili, ripostează pe loc.)
Lang a arătat că Scott era mult mai priceput decât o crezuse Carlyle, mai conştient, iar Lamb prefera glumele, dezbaterilor metafizice. Trebuie să faci ceea ce i se potriveşte locului respectiv.
(E interesant că, în teatru, Lamb se interesa nu atât de comedii, cât de conflicte şi luptă; o observă şi De Quincey.)
Neghiobul bucălat e intolerant şi prigonitor, fiindcă se respectă.

Cred că un om vrea să fie cunoscut după ceea ce publică, aşa cum vrea să apară.