De Paşti, nu am văzut un copil cu o floare, dar am văzut un copil cu o mătură.

Critica restrânsă: dialogul e posibil în legătură cu nedumeriri, semnificaţii, funcţii, integrări, lecţiuni, critica explicativă, glosele; discutabil e nu sentimentul, ci nelămuriri suscitate de operă.
Se poate analiza motivaţia cutărui element, rostul unei scene, etc., rolul, funcţia. E o critică a înţelegerii, a comprehensiunii, care presupune înrudirea percepţiilor. Altfel, evaluările nu există înafara indivizilor, ca referinţe externe. Nu avem referinţe estetice externe. Comunicăm, în măsura în care ne înrudim. Termenii comuni nu sunt universali, şi trebuie să preexiste.