Paradoxul prin care 'persoană' a ajuns să însemne ipostas, subzistenţă, iar 'ipostază', mască, înfăţişare, chip.
Raţionament circular: dogmele sunt necesare carităţii, aşadar ceea ce nu provine din ele, nici nu e caritate. Preceptele Lui Iisus, criterii unice.
Unicitatea consfinţeşte.
Contraexemplul englez: pluralismul admis a fragmentat Biserica, dar nu şi naţiunea.