Mistica se referă la enigmaticul chinuitor al existenţei, nu la fiinţe invizibile sau prieteni imaginari; din acest punct de vedere, Jaspers a fost consecvent, a gândut din vârtej, şi—a asumat realitatea, iar Heidegger a fost mai degrabă un scolastic al existenţialismului, al noii îndrumări.
Puţinii care au sesizat dreptatea lui Jaspers sau Schelling.
Întemeierea pe distincţie, nu pe confuzie.